În amintirea Domnului Profesor Pribeanu Traian

Nu exagerez cu nimic când spun că Domnul Profesor Pribeanu  a fost un titan al învățământului din Craiova. A pregătit generații de elevi; pe mulți dintre ei i-a îndrumat către performanța cea mai înaltă. Aceștia au devenit olimpici naționali sau internaționali. Ca om era o persoană fascinantă, un om cu o cultură imensă: știa pe de rost versuri ale marilor poeți români, era un mare iubitor de operă și de muzică clasică în general, el însuși avea o voce superbă, era un fin cunoscător de istorie, era un amator de sport (practicase în tinerețe baschet, și mai apoi, era un suporter al Științei din Craiova și un tifoso al lui Lazio Roma).

De aceea, dispariția acestei personalități lasă un gol în sufletele celor care l-au cunoscut.

În anul 2013, i-am solicitat un interviu, gândindu-mă că mărturiile sale vor fi prețioase pentru cei care vor studia istoria Colegiului Național „Carol I” (a fost legat de bătrânul Colegiu și ca elev, și ca profesor). Acest interviu ne dezvăluie multe fațete, poate necunoscute, ale acestei personalități de excepție. Iată câteva mărturii făcute de Domnul Profesor Pribeanu:

- În îndelungata dvs. carieră la colegiul nostru aţi cunoscut mari personalităţi ale învăţământului şi culturii româneşti. Puteţi să ne relataţi o întâmplare, o amintire legată de aceste personalităţi?

- În cei 41 de ani de activitate am cunoscut, într-adevăr, personalități ale culturii românești (Alexandru Balaci, Ilie Murgulescu, Eugen Angelescu, Ștefan Milcu etc), dar nu aș putea să relatez vreo întâmplare deosebită. Îmi amintesc, totuși, de rigurosul și exigentul meu profesor de cinetică chimică, Ilie Murgulescu, predând la cursuri, deși era ministru, apoi președinte al Academiei. De întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultății, unde în amfiteatrul de la Universitate ne-a ținut un aspru rechizitoriu la adresa familiei Ceaușescu (pe tovarășa o respinsese la doctorat), încât priveam îngroziți spre ușă, așteptând să se deschidă și să intre securiștii (oricum era prea mare ca să fie înghițit de monștri). Apoi de vizita pe care i-am făcut-o în 1990 (avea 88 de ani și era țintuit în fotoliu) pentru a-i lua un interviu și a primi mesajul și donația de carte pentru biblioteca liceului ( o mai fi existând banda magnetică pe care l-am înregistra?). Sau de jovialul profesor de chimie organică Eugen Angelescu. Țin minte că, dând admiterea la chimie (de frica celor 3 ani de armată dacă nu intram), după spulberarea visului de a deveni actor (am făcut forfait la examen), în primul an eram convins că următorul an voi da totuși admitere la prima mea dragoste. Ca atare, m-am ocupat intens de... baschet (am prins chiar echipa Universității) și, drept urmare, am făcut un mare număr de absențe. Așa că am fost invitat la decanat în vizită de rămas bun (decan era dl. Angelescu). Înarmat cu motivarea de la club, m-am prezentat și, după perdaful primit, nu știu prin ce întâmplare a observat că sunt absolvent al Colegiului Carol. Din acel moment, discuția a alunecat spre dragostea comună: Colegiul. Despre profesori, săli de clasă, bibliotecă etc. Cred că în acea zi teatrul românesc a pierdut un actor, iar învățământul românesc a primit un actor.

- Există vreun secret al succesului dvs. profesional în calitate de dascăl respectat de elevi şi de colegi la CN „Carol I”?

- Succes? Puțin cam mult spus! Ce secret să fie? Doar lucruri știute și răsștiute. Oricum, ne-a călăuzit o idee banală și de toți știută. Să fiu partenerul și nu zbirul elevului. Să rezolvăm împreună tainele chimiei, într-o atmosferă de destindere, fără teamă de „tiranul” de la catedră, fără „smirna cu mâinile la spate”. Iar „accidentele” inerente (la note) să le privim ca atare, nu ca pe o tragedie, ci ca pe ceva ce trebuie urgent remediat și, la urma urmei, ca pe un moment oarecare din viață.

- Ce mesaj aţi dori să adresaţi profesorilor şi elevilor Colegiului Naţional „Carol I”?

- Mesajul meu este ca acei care trec pragul acestui locaș de cultură să „ardă” pentru acest liceu și să dea tot ce au mai bun în ei... , încât Colegiul nostru să rămână ceea ce este: ȘCOALA AMIRAL A OLTENIEI. Succes!

 

 

 

 


Zuletzt geändert: Mittwoch, 18. November 2020, 19:56